Pornind de la cele 27 de punți existente între România și Republica Moldova acum un secol, Podurile Prutului reface o călătorie între prezent și trecut, pe ambele maluri ale râului, dezvăluind o mică parte din istoria acestei ființe vii care ne-a despărțit politic, geografic, social.
Episodul realizat la Podul de la Leova-Bumbăta pornește de la Adrian Teodorovici, fratele artiștilor Petre și Ion Aldea Teodorovici.
Povestea acestuia este legată de râul pe care îl consideră un membru al familiei, și pentru care a suferit atunci când gardul de sîrmă ghimpată îl împiedica să meargă pe malul lui.
„Sârma ghimpată așa de bine era făcută, că nu putea trece nici măcar vrabia pe acolo. Noi am trăit chiar lângă sârma ghimpată toată viața. Eu de la Prut nu mă pot duce și creația mea este mai mult legată de Prut. Multe cântece am, frumusețea lui te atrage. Dacă noi ne uitam la Prut, aveau ei acolo un turn, la pichet, și de la turnul acela se uitau cu ocheanul și ne trezeam cu soldați la ușa noastră, că...de ce ne-am uitat la Prut?… N-aveam drept să ne uităm și în partea aceea și au venit comuniștii și făceau bancheturi acolo, să nu-i deranjeze nimeni… Dar oamenii simpli – nu, nu aveam dreptul niciodată să ne uităm, nu să ne ducem acolo. (...) Acuma nu ne putem sătura și ne uităm la la Valea Prutului”, spune Adrian Teodorovici, arătându-ne, ca mulți alții care și-au spus poveștile, că istoria nu este făurită doar din cifre sau hărți, ci și de oameni, cu povești tulburătoare.