Trei monologuri urmărite în paralel dezvăluie experiențe personale ale unor necunoscuți: pierderea cuiva drag, sentimentul de vină, credința și speranța ispășirii. Poveștile lor se insinuează în țesătura urbană ateniană, într-un demers cinematografic care suprapune lumea interioară a personajelor pe fundalul metropolitan. Periplul și micile ritualuri ale vieții lor cotidiene relevă dimensiuni noi și neașteptate ale Atenei.