Ca instrument de dominare ideologică, limbajul definește, descrie și, deseori, disimulează modalitatea în care este percepută realitatea socială, politică și economică a unei societăți. Critica ideologiei unui grup dominant se face prin fragmentarea și recontextualizarea discursului acestuia. Alcătuit în întregime din materiale produse de studioul cinematografic „Alexandru Sahia“ în anul 1968, cel mai prosper și optimist an al epocii socialiste, filmul analizează eforturile depuse de către un întreg aparat de stat pentru a asigura stabilitatea socială într-o societate ce susținea că a eliminat relaţiile de muncă exploatative și alienante.