Autoarea filmului și tatăl ei iau câte o cameră și se filmează reciproc. O serie de interviuri iau naștere, în care cei doi discută despre schizofrenie, propriile lor trecuturi și concepțiile lor despre fericire. Filmul este o declarație personală a unui părinte ce se confruntă cu o afecțiune mintală și a unei fiice care a crescut cu un tată adesea absent. În timp ce filmează, cei doi își dezvăluie rănile cauzate în trecut și încearcă să se înțeleagă reciproc.