Meet the Author: Lucien Castaing-Taylor și Verena Paravel

---

Lucien Castaing Taylor este astăzi probabil cel mai important practician în domeniul global al filmului antropologic, fiind aclamat pentru modul în care ignoră distincțiile dintre etnografie și artă, încercând în filmele sale să depășească documentarea și să transmită senzația de a fi acolo. El reușește să ia marile subiecte ale filmului de non-ficțiune (transhumanța animalelor, teroarea pescuitului în largul mării, extremele comportamentului uman) și să le transforme în lucrări care sunt pe de o parte profund antropologice, iar pe de altă parte sunt creații estetice uimitoare - întotdeauna inspirate de ceea ce James Agee numea „strălucirea crudă a ceea ce este”.

La momentul absolvirii, la sfârșitul anilor 1980, antropologia vizuală era o disciplină emergentă, formată aproape în întregime din teoreticieni. Festivalurile de film antropologic erau supravegheate de cadre universitare, dintre care majoritatea nu aveau experiență în domeniul cinematografiei și niciunul nu era un profesionist în domeniu. Dacă acest lucru nu mai este valabil astăzi, se datorează în mare măsură influenței lui Castaing Taylor și a numeroșilor studenți pe care i-a format prin intermediul programelor de la Universitatea Harvard, unde predă de peste douăzeci de ani.

Printre primele lucrări ale lui Castaing-Taylor se numără o colaborare cu Isaac Julien și Mark Nash, în 1995, pentru filmul Frantz Fanon: „Black Skin White Mask”. Anterior, a colaborat cu Barbash, printre altele, la „In and Out of Africa”, un videoclip etnografic despre autenticitate, gust și politici rasiale pe piața transnațională a artei africane, precum și la „Made in USA”, un film despre fabricile de exploatare și munca copiilor în industria confecțiilor din Los Angeles. În 2006, a fondat Sesnory Ethnography Lab la Harvard și, în 2009, a finalizat „Sweetgrass”, care a fost prezentat la ASTRA 2009. Această elegie nesentimentală la adresa ultimilor crescători de oi din Montana a fost prima dintr-un ciclu de filme despre munca americană. Cu cel mai mare succes, în 2012, el și Paravel au lansat „Leviathan”, o călătorie imersivă în apele întunecate ale flotelor maritime din Atlanticul de Nord. Mai recent, a regizat, împreună cu Paravel, „Caniba” (2017), despre un canibal uman japonez notoriu, și „De Humani Corporis Fabrica” (2022), care este proiectat anul acesta la Astra.

Castaing-Taylor a susținut un palmares de publicații de renume în paralel cu arta sa cinematografică. Visualizing Theory (1994), Cross-Cultural Filmmaking (1997), în Transcultural Cinema, care prezintă o colecție de eseuri ale cineastului etnografic David MacDougall (1998), și The Cinema of Robert Gardner (2008). A fost editorul fondator al revistei Visual Anthropology Review a Asociației Americane de Antropologie (1991-94).

Lucrările sale fac parte din colecția permanentă a Muzeului de Artă Modernă din New York și a British Museum, au fost expuse la Tate, Centre Pompidou, MoMA, Whitney Museum of American Art, Berlin Kunsthalle, PS1, Whitechapel Gallery și Institutul de Artă Contemporană din Londra și au făcut obiectul unor simpozioane la Smithsonian Institution, Musée du quai Branly și British Museum. Filmele și videoclipurile sale au fost proiectate la Berlin, Locarno, New York, Toronto și la alte festivaluri de film. Printre premiile recente se numără Alpert Award in the Arts (2013) și, împreună cu Véréna Paravel, True Vision Award (2013), Los Angeles Film Critics' Circle Douglas Edwards Independent and Experimental Film Award (2012) și FIPRESCI (International Film Critics) Award (2012).

---