Mickaël Bandela, un tânăr cineast recent devenit tată, încearcă să-și înțeleagă relația deloc lipsită de provocări cu mama biologică și cu cea adoptivă. Regizorul își reconstituie traseul de viață manevrând cu expresivitate și sensibilitate fotografii și filmări de familie, destănuiri intime proprii și observații distante de-ale asistenților sociali, ca un efort de coagulare a sinelui. Totodată, prin interviuri luate în prezent, Bandela pare că vrea să acceseze perspectivele celor două mame, în speranța că va găsi ceva ce i-a lipsit dintotdeauna. Departe de impulsul de a contrazice şi judeca, filmul său este traversat de o acaparantă tandrețe.