Autoarea își filmează viața domestică din timpul pandemiei și conviețuirea cu mama sa care are 68 de ani și predă lecții de pian online. Cele două femei nu prea reușesc să comunice, trec una pe lângă alta în spațiul care creează senzația de colivie, de captivitate, orașul se întrezărește în permanență dincolo de fereastră. Unei prietene de familie îi moare fiica într-un accident de motocicletă, regizoarea vorbește cu ea le telefon, sunt scene de dialog care alungă treptat înstrăinarea din casă. Filmul transmite o emoție, o stare, mama și fiica încep să se apropie una de cealaltă, iar tăcerile își au rostul lor.