Un film autobiografic despre dinamicile din familia cineastului care chestionează rolul jucat de doliu, dislocare și izolare în proiectarea unor modele autodistructive ale masculinității.
Pornind de la reprezentarea trecutului prin home-movies realizate de tată în urmă cu 25 de ani, Christian Einshøj se întoarce în timp pentru a căuta să înțeleagă și să micșoreze distanțele din prezent dintre bărbații din familie. De ce ajunge tatăl să filmeze compulsiv păsări? De ce îi dă mereu senzația că nu poate sta niciodată locului? Christian filtrează cu atenție, curiozitate, căldură, autoironie și umor o serie de momente importante de criză din istoria familiei, ca un răspuns tonic și salvator în fața non-sensului.