Părinții lui Andreas, autorul filmului, ruși cu origini germane au emigrat în Germania în 1992 unde entuziasmul de a începe o nouă viață în Occident s-a transformat treptat într-o tragedie – mama s-a îmbolnăvit de leucemie și murit, lăsând în urma sa doi copii mici, la scurtă vreme a murit și tatăl, pe un fond de depresie și de alcoolism, copiii au fost crescuți de bunicii paterni. Andreas încearcă acum să recupereze trecutul familiei, folosindu-se de scrisori, fotografii și filmări VHS, dar și de poveștile bunicilor, inclusiv ale celor din orașul industrial Orsk și, împreună cu sora sa, să depășească trauma de a-și pierde ambii părinți în noua țară adoptivă. Filmul este o poveste despre emigrație, despre Est și Vest, dar și o frescă veritabilă de familie, plină de emoție și sensibilitate.