Băiatul de lemn

Stijn (14 ani) locuieşte împreună cu tatăl său într-un oraş din Olanda. După exmatricularea de la liceu şi ruperea temporară a legăturii cu mama sa, faţă de care are un sentiment de vinovăţie, Stijn experimentează efectele sevrajului, se înscrie într-un program de reabilitare şi lucrează într-un atelier de tâmplărie. El trece printr-o etapă de maturizare emoţională, în care întâi îşi recunoaşte problemele de comportament şi dependenţele, iar apoi, cu multă ambiție, încearcă să se vindece pe toate planurile, susținut constant de tatăl său.