Camera de filmat, membru al familiei

În cercurile antropologiei culturale circula o glumă conform căreia o familie băştinaşă este formată dintr-un bărbat/soţ, o femeie/soţie, copiii lor şi... un antropolog. În cazul regizorilor de film documentar membrul adiţional al familiei pare să fie aparatul de filmat. Orice ar surprinde acesta, poate că rezultatul nu va fi obiectiv, dar va fi întotdeauna extrem de personal. Iată şase filme realizate de şase cineaşti care ne invită cu imens curaj în sânul familiei lor.

  • Dincolo de dragoste nu e neapărat ură

    Un secret întunecat se ascunde sub podelele casei pe care patru fraţi au de gând să o vândă. În acest documentar personal, echilibrul precar al familiei şi ecourile poveştii unuia dintre membrii ei sunt alternativ în centrul atenţiei. Amintirile celor patru copii sunt prezentate într-un context oniric, în care ei ajung să-şi înfrunte trecutul dificil.

    Hadas Hechter • Israel • 2019 • 28′

  • We Were All to be Queens

    Ne era scris să fim regine

    O călătorie autoetnografică printre casetele video ce au supravieţuit din copilăria regizoarei. Filmul chestionează resorturile sociale ce se pun în mişcare încă din frageda copilărie pentru ca o fată să devină femeia perfectă, în contextul paradei Las Fallas din Valencia, unde obiectificarea tinerelor este deplină. Dar reginele, castelele şi prinţii dispar ca prin minune, lăsând loc liber femeii mature.

    Ana Catalá • Spania • 2019 • 24′

  • O gospodină perfectă

    O gospodină perfectă

    În timpul adolescenţei petrecute în Israel, Jane nu s-a conformat niciodată tradiţiilor patriarhale împărtăşite de familia ei. A refuzat să se mărite şi s-a înrolat în armată, după care a studiat regie. La 38 de ani rămâne însărcinată şi se întoarce în sânul familiei cu o cameră de luat vederi, încercând să treacă peste anii de tăcere şi să-şi înţeleagă mama, pe sine însăşi şi relaţia lor imposibilă. Lipsită de temeri şi dând dovadă de spirit atât în confruntarea cu familia, cât şi în modul cum se expune, Jane pune în balanţă decizia ei de a deveni o femeie independentă şi aşteptările familiei ca ea să le respecte sau măcar să le accepte obiceiurile. Poate că Jane îşi dezaprobă mama în mai toate situaţiile, dar filmul este şi o ocazie de a lua în considerare perspectiva acesteia. Jane Bibi • Israel • 2018 • 73′

  • Părinților mei

    Părinților mei

    Fiică a unor imigranţi portughezi în Luxemburg, Melanie Pereira descoperă trecutul părinţilor cu ajutorul casetelor video pe care aceştia le-au înregistrat pentru a-şi documenta experienţele din noua ţară. Suntem martorii acestor experienţe şi le descoperim provocările, observând în acelaşi timp eforturile autoarei de a se adapta în lipsa părinţilor la o ţară în care nu s-a născut şi nu a crescut.

    Melanie Pereira • Portugalia • 2018 • 29′

  • The Silhouette of Braids

    Umbre pe peliculă

    Rotem îşi convinge mama, pe Varda, să-şi revadă copilăria în filmele de atunci. Rolele de peliculă de 8 milimetri au arătat cum o cineastă amatoare, mama Vardei, şi-a documentat viaţa în Tel Aviv-ul anilor ’60. Filmul aruncă lumină asupra amintirilor din trecut şi le combină cu prezentul dezvăluind nu doar viaţa unei femei ieşite din comun, ci şi relaţia ei cu fiica.


    Rotem Dimand • Israel • 2018 • 16′

  • Video de familie

    Video de familie

    Un singur video de familie mi-a rămas de la părinţi. Descoperirea lui după aproape 20 de ani m-a făcut să-mi dau seama că eu şi sora mea nu am vorbit niciodată despre pierderea lor. Am crescut cu bunicii noştri într-un ghetou ruso-german din Germania rurală. Vreau să aflu mai multe despre sentimentele surorii mele. Şi vreau să-i spun ce simt eu. (Andreas Boschmann)

    Andreas Boschmann • Germania • 2018 • 29′